Am profitat de vremea tocmai bună pentru o plimbare până la Mănăstirea Sucevița. Am pornit pe jos…
… dar după ce am realizat că e mai departe decât ne-am imaginat, am continuat plimbarea în căruță prin bunăvoința unui localnic extrem de amabil :)
Mănăstirea Suceviţa, inclusă în patrimoniul UNESCO, a fost zidită la sfârşitul secolului al XVI-lea cu cheltuiala întregii familii Movilă, familie ce a dat Moldovei doi domni şi un mitropolit.
Pictura Suceviţei este cea mai bine conservată dintre toate ansamblurile picturale ale artei medievale moldoveneşti. O particularitate a picturii de la Suceviţa o reprezintă verdele – dominanta sa cromatică – culoare atribuită Duhului Sfânt, simbolizând înnoirea duhovnicească.
Impresia de masivitate a întregii incinte este dată de grosimea zidurilor din piatră şi de curtea spaţioasă, aproape pătrată.
Și pentru că plimbarea să fie completă, la întoarcere ne-am oprit pe marginea drumul să culegem soc. Colegul nostru, Sticlă, face o socată nemaipomenită :)
