Ce este ShoeBox? În 2007 o familie de români s-a gândit să își învețe copilul să dăruiască, să împartă din jucăriile și hăinuțele lui cu copiii săraci din bloc care nu puteau avea ce avea el.
A urmat apoi un status pe messenger și mai apoi grupuri tematice de discuții, astfel încât în curând li s-au alăturat și alte familii, alți oameni dornici să dăruiască.
De atunci, an de an, în preajma sărbătorilor, oamenii împachetează cadouri în cutii de pantofi (de aici și denumirea ShoeBox) și prin intermediul partenerilor (acum peste 100 prezenți în toată țara și chiar în străinătate) le dăruiesc copiilor fără părinți sau din familii nevoiașe.
Zilele trecute am primit un telefon de la Blogal Initiative (unul din partenerii proiectului în București) care anul acesta a strâns și livrat peste 800 de cutii de cadouri, prin care ne spuneau că mai au de livrat 200 de cutii către două locații din București și că ar fi nevoie de mult prea multe drumuri cu o mașină mică.
Având în vedere relația specială pe care o avem cu ei (doar suntem în familie, nu? :) am găsit o portiță să punem și noi umărul și să ducem toată treaba asta la bun sfârșit. Ne-a prins exact în săptămâna din decembrie când am avut petreceri în fiecare zi, prin urmare mașina trupei era mereu încărcată cu instrumente și instalațiile de sonorizare și lumini.
Înainte de una din cântări, după ce am descărcat mașina la locația evenimentului unde aveam petrecerea în seara respectivă, am trecut pe la sediul Blogal Initiative și am încărcat toate cele 200 de cutii și împreună cu ei le-am livrat la cele două locații unde le așteptau copiii care urmau să le primească.
N-ar rost să vă mai povestim despre fericirea din ochii lor, despre entuziasmul și nerăbdarea cu care deschideau fiecare cutie atent împachetată de cei care le oferiseră cu multă dragoste și bucurie.
Evident, noi am făcut un lucru mărunt în comparație cu cei care au avut inițiativa acestui proiect și cu cei care îl gestionează an de an în preajma sărbătorilor. Dar fiecare gest contează. Indiferent cât e de mic, el nu rămâne neînsemnat, pentru că undeva el aduce un zâmbet cuiva exact atunci când are cea mai mare nevoie de el.
