Renovarea cetății Alba Carolina a durat câțiva ani, dar rezultatele sunt pe măsură. Cetatea din Alba Iulia este una din cele mai frumoase cetăți pe care le-am văzut vreodată.
Am avut câteva ore la dispoziție să vizităm cetatea în drumul nostru spre Cluj. Îndeajuns încât să ne îndrăgostim iremediabil de (poate) cel mai îngrijit muzeu în aer liber din România. Aș face chiar un pariu că cetatea din Alba Iulia se bate de la egal la egal cu marile cetăți turistice ale Europei.
În cele câteva ore petrecute aici am avut ocazia să vedem Catedrala Ortodoxă sau a Încoronării, cum e cunoscută, Catedrala Romano-Catolică, o construcție medievală, în stil gotic, veche de mai bine de 1000 de ani, Sala Marii Uniri de la 1918, muzeul etnografic de la subsolul aceleiași clădiri, și, mai ales, traseul celor trei fortificații.
Cele trei fortificații se referă la castrul roman Apullum pe ruinele căruia s-a ridicat apoi cetatea medievală, iar mai târziu, pe la 1700, Cetatea Bastionară Carolina, cea mai mare cetate fortificată din Europa.
Noi am intrat pe traseu pe la Poarta de Sud a Castrului Roman de unde am ajuns, printr-un tunel de acces la platforma de Artilerie. Am înțeles că de aici, în fiecare sâmbătă de la ora 12:00 se trag salbe de tun odată cu spectacolul schimbării gărzilor care adună în fiecare weekend mii de spectatori curioși.
Apoi ne-am intersectat lângă Bastionul Sașilor cu un moșuleț simpatic din Garda Cetății care ne-a îndrumat către temniță și mai apoi către Poarta a III-a și Celula lui Horea.
Spre est, poarta este încoronată de statuia ecvestra a împăratului Carol al VI-lea, în timpul căruia s-a construit cetatea. Soclul statuii este încadrat de imaginile unor prizonieri turci ce cad îngroziți sub copitele calului împăratului triumfător. În soclul statuii lui Carol al VI-lea se afla o mică încăpere în care a fost intemnițat la 2 ianuarie 1785 Horea, principalul conducător al marii răscoale din 1785-1785. Pe fațada interioară sunt prezente 4 statui simbolizând marile virtuți : Abundența, Înțelepciunea, Cumpătarea și Forța.
La final ne-am întors către Caponieră (Camera de Gardă) și apoi, pe podul din lemn, către Locul de Supliciu, cel care recreează, în mod simbolic, momentul execuției lui Horea, Cloșca și Crișan.
Finalul turului nostru de cetate ne-a mai scos în cale Centrul de Echitație unde ne-am împrietenit cu câțiva cai printre care și Claudiu (caii de aici născuți în România au nume românești).
Am plecat din cetate cu o senzație plăcută de satisfacție și mândrie că unui astfel de loc i-a fost acordată atenția cuvenită pentru a-i reda strălucirea de care avea nevoie și cu promisiunea că vom reveni aici de mai multe ori, pentru că în cele câteva ore petrecute aici nu am văzut decât o mică parte din ceea ce are de oferit Cetatea din Alba Iulia.
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor si poate fi preluat pe alte site-uri, parțial sau integral, doar cu menționarea sursei și respectând termenii Licenţei Atribuire-Necomercial-FărăModificări 3.0 România Creative Commons.